Rusia „pune în joc” arsenal sofisticat în războiul cu Ucraina. Moscova a lovit teritoriul ucrainean cu o rachetă balistică intercontinentală (ICBM)
Aceasta este o armă cu rază lungă de acțiune, proiectată să fie lansată la viteze extrem de mari, astfel încât să ajungă în spațiul sub-orbital al planetei înainte de a reintra în atmosferă și a se îndrepta spre ținta sa, conform explicațiilor oferite de CNN.
Pe de altă parte, rachetele de croazieră rămân în atmosferă pe toată durata zborului, având capacitatea de a zbura la altitudini extrem de mici, uneori chiar la câțiva metri deasupra solului.
Se consideră că rachetele balistice intercontinentale (ICBM) au o rază minimă de acțiune de 5.500 km, dar anumite modele pot atinge distanțe de peste 9.000 km, conform datelor oferite de Centrul pentru Controlul Armelor și Non-Proliferare.
ICBM-urile pot fi lansate din structuri fixe, cum ar fi silozurile subterane, sau din vehicule mobile. Ele utilizează fie combustibil lichid, fie solid. Cele cu combustibil solid sunt considerate mai periculoase deoarece sunt mai ușor de deplasat și permit un timp de lansare mai redus, comparativ cu cele alimentate cu combustibil lichid.
Prima rachetă balistică intercontinentală a fost testată în 1957 de fosta Uniune Sovietică, urmată de Statele Unite, care au efectuat primul test în 1959.
Sunt dotate cu motoare similare avioanelor
Rachetele de croazieră sunt echipate cu motoare cu reacție similare celor ale avioanelor, ceea ce le permite să fie lansate de pe platforme terestre, aeriene sau maritime. Aceste rachete își desfășoară zborul exclusiv în atmosferă, menținând altitudini extrem de joase, uneori la doar câțiva metri deasupra solului. Deși acest tip de zbor consumă mai mult combustibil, avantajul său major constă în dificultatea detectării de către radare.
Rachetele de croazieră sunt complet autoghidate și integrează diverse tehnologii pentru a asigura precizia lansării încărcăturii lor. Printre aceste tehnologii se numără cartografierea terenului și utilizarea sistemelor de poziționare globală (GPS), care mențin racheta pe o traiectorie bine stabilită.
Modelele avansate dispun de o cameră amplasată în vârf, permițând operatorilor să urmărească în timp real traiectoria rachetei pe măsură ce aceasta se apropie de țintă. Această caracteristică oferă flexibilitate, permițând operatorilor să ajusteze manual direcția către țintă sau, în caz de necesitate, să anuleze atacul.
