România se confruntă în prezent cu o criză profundă a sistemului politic creat de partidele tradiționale, care, potrivit istoricului austriac Oliver Jens Schmitt, nu realizează gravitatea momentului istoric actual, unul care ar putea deschide calea către un regim dictatorial.
Într-un interviu acordat Știrilor PRO TV, Schmitt a afirmat că această situație seamănă izbitor cu cea din anii 1930, când România a trecut printr-o criză politică ce a dus la instaurarea dictaturii regelui Carol al II-lea și la urmări tragice pentru țară. El a reamintit că, în acea perioadă, politicienii nu mai aveau legitimitate în ochii cetățenilor și au acceptat până la urmă dictatura din 1938.
Acest regim a desființat partidele politice, a instaurat represiunea, cenzura și a adâncit corupția. România a fost izolată internațional și, în lipsa sprijinului extern, a cedat teritorii importante: Basarabia Uniunii Sovietice, Transilvania de Nord Ungariei și Cadrilaterul Bulgariei.
„Putem să vorbim nu numai despre o paralelă, ci chiar despre o continuitate între anii 30 și situația de astăzi”, a spus Oliver Jens Schmitt, explicând că actuala stare de fapt este rezultatul combinat al crizei pandemice și al pierderii încrederii în partidele tradiționale.
El a mai remarcat că ideile legionare, prezente în spațiul public contemporan, nu au dispărut niciodată cu adevărat. Potrivit istoricului, acestea au fost tolerate și chiar susținute de anumite părți ale aparatului de stat, începând din perioada interbelică până în zilele noastre.
„Chiar și Ceaușescu s-a folosit de ideile legionare pentru a-și legitima sistemul politic”, a declarat Schmitt.
El a explicat că în perioada interbelică, Corneliu Zelea Codreanu nu a fost un actor exterior sistemului politic, ci chiar susținut de lideri politici ai vremii, inclusiv de regele Carol al II-lea.
„Chiar și (Corneliu Zelea) Codreanu a fost un produs al sistemului politic. A fost susținut ani de zile de politicieni de seamă ai României interbelice. Chiar Carol al II-lea a încercat să colaboreze cu Codreanu.
Ăsta este primul punct. Extrema dreaptă nu este o alternativă care nu aparține sistemului, este produsul sistemului.
În perioada comunistă – asta e a doua parte a răspunsului – Gheorghiu Dej și mai ales Nicolae Ceaușescu au folosit elemente cheie ale propagandei legionare pentru a-și legitima propriul sistem politic, așa-zisul național-comunism. (…)
Și legionarii au propagat o Românie puternică, independentă, care nu depinde de colaborarea economică cu celelalte țări, care nu are nevoie de aliați. Și pot să vă dau o pildă – unul dintre frații lui Codreanu a supraviețuit și a fost urmărit de Securitate. Și, la începutul anilor ’70, a fost turnat pentru că într-o convorbire privată ar fi spus că noi (legionarii – n.r) suntem de fapt mulțumiți cu sistemul comunist, pentru că ei au realizat toate punctele cheie pe care noi le-am vizat pentru România, cu o excepție – faptul că comuniștii nu sunt buni creștin-ortodocși.”
Oliver Jens Schmitt a subliniat că după căderea regimului comunist, această moștenire ideologică nu a fost înlăturată din instituțiile statului român, rămânând prezentă inclusiv în foruri academice importante.
„Bineînțeles, la început a existat o anumită reținere, prudență, dar odată cu criza COVID, aceste curente au ieșit la iveală și au devenit extrem de puternice.
Dar repet, nu sunt fenomene noi. A fost pregătit ani de zile, și reprezintă o moștenire a sistemului ceușist, care este, la rândul său, un fel de moștenire, o preluare a moștenirii legionare.”
Cine este Oliver Jens Schmitt
Născut în 1973, Oliver Jens Schmitt este profesor de istorie sud-est europeană la Universitatea din Viena. Cercetările sale se concentrează pe fascismul din Europa de Est, în special România, pe politica și societatea din perioada târzie a Imperiului Otoman, precum și pe istoria Balcanilor în Evul Mediu târziu.
Între 2017 și 2022, a fost președintele Secției de Filozofie și Istorie a Academiei Austriece de Științe și este, din 2017, director științific al Institutului pentru Studiul Monarhiei Habsburgice și al Balcanilor din cadrul aceleiași Academii.
Printre lucrările sale importante despre România se numără:
– Corneliu Zelea Codreanu: Ascensiunea și căderea „Căpitanului” (2018),
– România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie (2018),
– Balcanii în secolul XX: O istorie postimperială (2022),
– Biserica de stat, sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023 (2023).
