Cornel Oțelea, unul dintre cei mai mari sportivi din istoria României și singurul handbalist român care a câștigat de trei ori titlul mondial, s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani. A fost o figură legendară a sportului, cu un palmares de neegalat: titluri mondiale cucerite în 1961, 1964 și 1970 alături de echipa națională, precum și două Cupe ale Campionilor Europeni obținute cu Steaua București – una ca jucător, în 1968, și cealaltă ca antrenor, în 1977.
Clubul Steaua București a transmis un mesaj de condoleanțe, subliniind contribuția uriașă a lui Cornel Oțelea la sportul românesc:
„O zi tristă pentru sportul românesc și stelist. Ne-a părăsit Cornel Oțelea, cel mai medaliat handbalist român din istorie! A fost un uriaș sportiv, un mare antrenor și unul dintre cei mai valoroși conducători. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
Cornel Oțelea a evoluat de 92 de ori pentru echipa națională, marcând 147 de goluri. De-a lungul carierei sale, a fost un simbol al determinării și al spiritului de echipă. În perioada 1983-1984 și 1991-1997, a ocupat funcția de comandant al Clubului Steaua București, fiind primul handbalist român avansat la gradul de general.
La 80 de ani, povestea că plimbările îi fac bine
La vârsta de 80 de ani, Cornel Oțelea a povestit într-un interviu despre stilul său de viață activ și despre obiceiul de a se plimba zilnic, o activitate care îi aducea bucurie și liniște. El a reflectat cu nostalgie asupra schimbărilor din societate:
„Mă plimb 6-7 kilometri zilnic, admir arhitectura, oamenii, natura. Vara trecută, la Predeal, am văzut doi tineri la o masă, fiecare cu ochii în telefon. Mi-e greu să înțeleg această perioadă. Cred că e important să fim prezenți, să vedem ce e în jurul nostru.”
De asemenea, Oțelea a rememorat momentele alături de colegii săi din echipa națională, subliniind legătura puternică dintre jucători:
„Am fost prieteni întotdeauna, chiar dacă la cluburi eram adversari. La națională, luptam împreună pentru România. Din păcate, mulți dintre colegi nu mai sunt printre noi.”
Pasiunea pentru handbal a rămas vie până la finalul vieții. Deși asista mai rar la meciuri, din cauza atmosferei mai puțin plăcute din tribune, Cornel Oțelea continua să fie interesat de acest sport:
„Mi-e dor de handbal. Citesc, mă uit la televizor, dar sportul pe care îl știam eu era diferit. Era despre respect și fair-play.”
