Curtea Constituțională a României (CCR) a decis marți că Guvernul și-a asumat răspunderea asupra primului pachet de măsuri privind reducerea deficitului bugetar în conformitate cu Legea fundamentală, deoarece actul normativ viza un domeniu omogen de relații sociale și se justifica prin urgență și necesitate.
Conform unui comunicat transmis AGERPRES, Curtea Constituțională, în unanimitate, a respins ca neîntemeiată obiecția de neconstituționalitate formulată de deputați din Grupul parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor, Grupul parlamentar S.O.S. România, Grupul parlamentar al Partidului Oamenilor Tineri și de deputați neafiliați, constatând că Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare este constituțională.
În comunicat se menționează:
„Curtea Constituțională a stabilit că Guvernul, în cauza de față, și-a angajat răspunderea asupra Legii privind unele măsuri fiscal-bugetare cu respectarea art. 114 din Constituție, întrucât a reglementat un domeniu omogen de relații sociale și a justificat atât urgența, cât și necesitatea adoptării legii”.
De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are competența de a impune sarcini fiscale sub forma contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra oricărei categorii de venituri, indiferent de natura acestora, inclusiv asupra veniturilor provenite din pensii sau alte indemnizații. Astfel, prevederile privind această contribuție au fost considerate constituționale.
Condițiile angajării Guvernului
Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinseci legate de condițiile angajării răspunderii Guvernului, CCR a reținut că:
- angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, în ședință comună a celor două Camere, asupra unui proiect de lege, reprezintă o dimensiune constituțională a relației dintre Guvern și Parlament, realizându-se astfel atât controlul parlamentar, cât și legiferarea;
- reglementările adoptate erau incluse într-un singur proiect de lege, având un obiect și scop unitar – măsuri fiscal-bugetare menite să consolideze sustenabilitatea financiară a statului;
- urgența și necesitatea adoptării legii urmăreau evitarea efectelor negative asupra deficitului bugetului general consolidat și asupra sustenabilității finanțelor publice.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a reținut următoarele:
- reglementarea contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor contribuabililor, indiferent de natura acestora, inclusiv cele din pensii sau indemnizații, este conformă cu Constituția. S-a subliniat că regula este plata acestei contribuții pentru accesul la servicii medicale în sistemul public, iar scutirea reprezintă o excepție. Legiuitorul are o marjă largă de apreciere în configurarea politicii sociale, putând decide inclusiv asupra facilităților privind plata contribuției;
- plata contribuției de către cetățenii români nu este discriminatorie în raport cu cetățenii străini sau apatrizii care beneficiază de scutire, deoarece această scutire se aplică exclusiv persoanelor cu protecție temporară provenite din zona conflictului din Ucraina;
- stabilirea cuantumului indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă prin procente diferențiate, în funcție de durata concediului medical, nu contravine Constituției. Curtea a menționat că legiuitorul are libertatea de a structura politicile sociale și de a decide asupra oportunității unor astfel de măsuri;
- prevederea care exclude plata sumelor aferente concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării raportului de muncă în cursul anului 2026 nu este contrară Constituției. S-a arătat că angajatul are dreptul de a-și efectua concediul pe durata raportului de muncă, iar această soluție legislativă încurajează efectuarea concediului în timp util;
Se reduc stimulentele
- limitarea sau reducerea stimulentelor, sporurilor, precum și plafonarea indemnizațiilor și compensațiilor pentru chirie în cazul personalului militar, polițiștilor și polițiștilor de penitenciare nu încalcă prevederile constituționale, deoarece aceste drepturi nu sunt fundamentale și nu beneficiază de protecția similară dreptului la salariu. În acest sens, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în politica salarială;
- condiționarea transferului funcționarilor publici, la cerere, de acordul conducătorului instituției în care aceștia activează nu contravine Constituției, deoarece previne migrația masivă a personalului și protejează capacitatea administrativă a instituției de origine;
- eșalonarea pe cinci ani a plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2026 nu este neconstituțională, Curtea menținând o jurisprudență constantă în această privință de peste 16 ani;
- majorarea normei didactice de la 18 la 20 de ore pe săptămână, fără compensare salarială, nu contravine Constituției, deoarece nu implică un volum suplimentar de muncă, ci se încadrează în totalul de 40 de ore pe săptămână prevăzut pentru activitatea personalului didactic.
