Moș Nicolae este prezentat ca o întruchipare bătrână a timpului, care a preluat din calendarul creștin numele și data de cinstire ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), personaj istoric – episcopul din Myra – cunoscut ca apărător al credinței în Iisus, menționează cercetătorul Ion Ghinoiu. (sursa: „Sărbători și obiceiuri românești”, Ion Ghinoiu, Ed. Elion, 2003)
Sărbătoarea din 6 decembrie simbolizează biruința binelui asupra răului și a luminii asupra întunericului. Conform unei zicale muscelene, „La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se sucește puiu-n găoace” (Rădulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91).
În tradițiile românești, Moș Nicolae este descris călărind un cal alb, imagine legată de apariția primei zăpezi la început de iarnă. El îl veghează pe Soare, care încearcă să se strecoare spre nord pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, îi ajută pe orfani, văduve și pe fetele sărace să se mărite, ocrotește apele și salvează marinarii de la înec, apără soldații în vreme de război și este invocat în timpul luptelor.
Se spune că, în nopțile marilor sărbători, când cerul se deschide pentru o clipă, oamenii îl pot vedea stând la Masa împărătească, în partea dreaptă a lui Dumnezeu.
Astăzi, Moș Nicolae oferă, asemenea lui Moș Crăciun, daruri copiilor.
Noaptea din ajunul zilei de 6 decembrie este cunoscută drept noaptea darurilor, momentul în care vine „Moș Nicolae”.
„Când eram copil, îmi lustruiam ghetele și le puneam la fereastră ca să fie umplute de daruri. Aveam prieteni care își așezau încălțările la ușă, semn că pe acolo avea să vină Moș Nicolae. Nu m-am întrebat pe unde venea, pentru ca atât eu cât și prietenii mei ne trezeam cu daruri în ghete. Și datorită sfințeniei sale, cunoștea ce îți lipsește și îți aducea ceea ce îți doreai. Datorită acestei bunătăți, mulți copii îl confundau pe Dumnezeu cu Sfântul Nicolae”. (sursa: [https://www.crestinortodox.ro](https://www.crestinortodox.ro) – Adrian Cocoșilă)
Cine a fost Nicolae
Sfântul Ierarh Nicolae a fost arhiepiscop al Mirei, un oraș din vechea Licia, Asia Mică. Teodor Anagnostul, autorul „Istoriei Tripartite”, notează că Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325, unde a fost condamnată erezia lui Arie, care susținea că Iisus Hristos era doar un om cu puteri supranaturale, și nu Fiul lui Dumnezeu.
Potrivit Tradiției, Sfântul Nicolae a argumentat cu mare forță împotriva lui Arie, care rămânea neclintit în poziția sa, iar temându-se de o ruptură în Biserică, Nicolae i-ar fi dat acestuia o palmă în timpul sinodului. Din acest episod provine obiceiul ca, în 5 decembrie, copiii neascultători să primească o nuielușă ca avertisment.
Sfântul Nicolae este considerat o întruchipare a dărniciei divine prin multele sale acte de milostenie. Tradiția spune că, aflând despre un tată din cetatea Mira care, neavând mijloace pentru a-și mărita fiicele, intenționa să le dea spre desfrânare, Sfântul Nicolae i-a oferit acestuia trei pungi cu aur, permițându-le fetelor să se căsătorească. Din acest motiv, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, oamenii, în special copiii, primesc daruri.
Data trecerii Sfântului Nicolae la cele veșnice este consemnată ca fiind 6 decembrie 334, conform lucrării „Legenda Aurea” („Legenda Sanctorum”) a lui Jacoppo da Voragine (d. 1298).
Astăzi, moaștele sale se găsesc la Bari, în Italia, unde au ajuns în anul 1087.
Mâna sa dreaptă se află în biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București. Există credința că aceasta i-a fost trimisă domnitorului Mihai Viteazul de către Cardinalul de Bari, printr-un pelerin, ca semn de apreciere pentru lupta sa împotriva păgânismului.
