Biserica prăznuiește Botezul Domnului la data de 6 ianuarie.
„Astăzi se sfințește apa Iordanului și toate apele și izvoarele pământului. Astăzi se sfințește aghiasma mare prin semnul Crucii și prin pogorârea darului Sfântului Duh. Deci să mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei și să ducem cu evlavie sfânta agheasmă în casele noastre. Prin ea ne sfințim cu toții, se sfințesc casele și fântânile noastre și se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfânt”, ne îndeamnă Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.
Această sărbătoare este din nou amintită ca fiind celebrată de Biserică în fiecare an la 6 ianuarie.
„Astăzi se sfințește apa Iordanului și toate apele și izvoarele pământului. Astăzi se sfințește aghiasma mare prin semnul Crucii și prin pogorârea darului Sfântului Duh. Deci să mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei și să ducem cu evlavie sfânta agheasmă în casele noastre. Prin ea ne sfințim cu toții, se sfințesc casele și fântânile noastre și se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfânt”, ne îndeamnă Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria.
În tradiția Bisericii este consemnată și semnificația minunată a acestei zile.
„La Epifanie, adică la Botezul Domnului, se săvârșește în fiecare an o mare minune. Duhul Sfânt, pogorându-Se deasupra apei, îi schimbă însușirile firești. Ea devine nestricăcioasă, adică nu este supusă stricăciunii, rămâne limpede și proaspătă mulți ani la rând, primește harul vindecării bolilor, al izgonirii dracilor și a oricărei puteri potrivnice, îi păzește pe oameni și casele lor de orice primejdie, sfințește diferite obiecte, folosite în biserică sau în casă. De aceea, creștinii ortodocși gustă cu evlavie din apa sfințită – agheazmă mare, cum o numesc grecii”. (sursa: „Predici și îndrumări duhovnicești”, Sfântul Ioan Maximovici)
Cufundarea lui Hristos în Iordan este prezentată ca un act prin care nu doar apele acelui râu, ci întreaga creație a fost sfințită, potrivit cântărilor bisericești.
„Și, având în vedere că apă se găsește peste tot, sfințind apele, Hristos a pregătit natura ca și ea să se bucure de urmările jertfei pe care El a venit să ne-o aducă. Dar nu este numai atât. El a dat apelor puterea să spele păcatele omenești. Botezul lui Ioan era numai un semn de pocăință. Botezul creștin este noua naștere, iertarea tuturor păcatelor”, spune Sfântul Ioan Maximovici.
Se amintește că, prin apă, Dumnezeu a pedepsit păcatele lumii de la început, la potop, iar prin aceeași apă aduce acum mântuirea oamenilor prin taina botezului.
Viața pământească a Mântuitorului este descrisă ca desfășurându-se în Galileea, în Nazaret, unde a rămas până la vârsta de treizeci de ani, ascunzându-și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale și respectând rânduiala Legii care oprea predicarea înainte de această vârstă.
„Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la acești ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu și Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui”. (Cuvânt la Botezul Domnului – Viețile Sfinților)
După împlinirea acestei vârste, este relatată arătarea Sa publică și trimiterea Sfântului Ioan Botezătorul pentru a-L boteza.
„Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani și venind vremea dumnezeieștii Lui arătări – precum zice Evanghelia -, ca să se arate lui Israel: A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimițându-l pe el ca să-L boteze cu apă. Deci, i-a pus un semn încredințat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume, precum singur Botezătorul întru a sa bună vestire spune, zicând: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se și rămânând peste El, Acela este cel ce botează cu Duh Sfânt”. (Viețile Sfinților)
Ca urmare a ascultării de acest cuvânt dumnezeiesc, Sfântul Ioan a mers în ținuturile Iordanului, propovăduind botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor.
La acest botez oficiat de Ioan în Iordan se adunau mulțimile din Iudeea și Ierusalim, care primeau botezul și își mărturiseau păcatele.
Sfântul Ioan spunea:
„Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei”. (Ioan 1, 26-27)
În momentul venirii lui Hristos la Iordan, Botezătorul, care până atunci nu Îl cunoscuse, Îl descoperă și Îl mărturisește, după cum consemnează Sfântul Ioan Evanghelistul.
„Și a mărturisit Ioan zicând: „Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” ”. (Ioan 1; 33, 34) (surse: vol. „Viețile Sfinților”; „Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, 1996; „Predici și îndrumări duhovnicești”, Sfântul Ioan Maximovici, 2001)
