Artefacte din aur, datând de aproape trei milenii, făcând parte dintr-un tezaur de mare importanță materială și cu o valoare istorică inestimabilă, au rămas timp de zece ani pe coridoarele unei școli dintr-un sat, până când au fost identificate de un specialist care a inițiat demersuri pentru includerea lor în patrimoniul național, conform afirmațiilor dr. Vasile Diaconu, cercetător în cadrul Complexului Muzeal Național Neamț.
Piesele au fost expuse în vitrina școlii, aparent fără geamuri de protecție, după ce persoanele care le-au examinat inițial au presupus că sunt realizate din alamă și că au o proveniență recentă.
Dr. Diaconu a adus în atenție acest episod în contextul evenimentelor de la Muzeul Drents din Assen, Olanda, unde a avut loc furtul coifului de aur de la Coțofenești și al unor brățări dacice, subliniind că astfel de cazuri pot prezenta interes pentru public.
Arheologul Vasile Diaconu a menționat că numeroase obiecte de tezaur expuse astăzi în muzeele României au fost descoperite accidental.
Recipiente rare extrem de rare
Un exemplu relevant provine din județul Neamț, unde, în urmă cu aproximativ cincizeci de ani, a fost descoperit un tezaur alcătuit din câteva recipiente din aur, deosebit de vechi și rare.
„Pe baza datelor cunoscute în prezent știm că depozitul de vase din aur a fost identificat în anii 1965-1966, cu prilejul unor lucrări agricole efectuate în partea de vest a satului Rădeni. Deși a existat informația că au fost descoperite opt recipiente din metal prețios, întregi și fragmentare, doar cinci dintre aceste piese au putut fi recuperate. Din acel moment începe o adevărată poveste, consemnată și în presa vremii, care putea avea ca deznodământ pierderea definitivă a acestor artefacte excepționale. Fără ca la momentul respectiv să le fie intuită valoarea materială și cea istorică, vasele întregi au fost duse la școala din sat și au fost așezate într-o vitrină de pe holul instituției de învățământ, alături de artefacte arheologice comune. Timp de un deceniu nu au atras atenția nimănui, fiind considerate obiecte de dată recentă. Abia în 1977, arheologul Virgil Mihailescu-Bârliba, în timpul unei vizite la școala din Rădeni, observă prețioasele vase din aur și, conștientizând importanța lor, a făcut demersuri pentru ca acestea să ajungă în patrimoniul muzeului județean. Fără această intervenție este foarte posibil ca respectivele obiecte să fi dispărut în anii următori”, a declarat, pentru AGERPRES, Vasile Diaconu.
Fragmente de recipiente de la Rădeni sunt și la Muzeul Național
Trei dintre vasele întregi din tezaurul de la Rădeni sunt păstrate în colecțiile Complexului Muzeal Național Neamț, în timp ce fragmentele altor două recipiente au fost transferate, încă din anii ’70, în colecțiile Muzeului Național de Istorie și ale Băncii Naționale a României.
„Dincolo de valoarea materială, depozitul de vase de aur de la Rădeni este foarte important tocmai prin raritatea tipologică a recipientelor. Din punct de vedere morfologic este vorba despre cești cu una sau două toarte ușor înălțate, având dimensiuni medii, iar greutatea lor variază între aproximativ 200 – 450 grame. Fiecare recipient a fost confecționat dintr-o singură foaie de tablă din aur, iar forma s-a obținut prin baterea la cald pe un calapod, în timp ce toartele s-au obținut prin laminare, fiind fixate de corpul vaselor prin nituri. Doar unul dintre cele cinci vase prezintă elemente decorative, pe toarte având gravate forme geometrice”, a explicat cercetătorul nemțean.
Din punct de vedere cronologic, acest tezaur este datat în perioada secolelor XII – XI î. Hr., la granița dintre Epoca bronzului și Epoca fierului.
Obiecte asemănătoare mai sunt în Bulgaria și Ucraina
Dr. Diaconu a menționat că, până în prezent, singurele obiecte similare cunoscute au fost descoperite în Bulgaria, la Valcitrăn, și în Ucraina, la Krizovlin.
„În mod cert, spectaculosul tezaur de la Rădeni a aparținut unor membri ai elitei sociale de acum aproape 3.000 de ani și nu este exclus să fi fost adus dintr-un alt spațiu geografic”, a afirmat arheologul nemțean.
În ultimii ani, specialiștii de la Complexul Muzeal Național Neamț au desfășurat cercetări intense în zona satului Rădeni, în încercarea de a identifica noi situri arheologice care ar putea fi corelate cu comunitățile care ar fi deținut aceste vase de aur.
Arheologii nu s-au limitat doar la repertorierea așezărilor preistorice, ci au utilizat tehnologii avansate pentru scanarea unor zone cu potențial arheologic.
„Printr-o colaborare cu specialiști de la Institutul Național pentru Fizica Pământului, au fost realizate scanări LiDAR, de mare precizie, care au oferit date senzaționale, ce arată că în zona satului Rădeni, în perioada Epocii bronzului și poate chiar a Epocii fierului, erau concentrate comunități de adevărați războinici care au construit fortificații temeinice. Ne aflăm în fața unei situații cu totul deosebite care constă într-un ansamblu de trei fortificații cu trăsături diferite și care au putut fi observate în detaliu numai datorită colaborării cu specialiștii de la Institutul Național pentru Fizica Pământului. Chiar dacă aceste fortificații sunt mai timpurii decât datarea vaselor de aur și fără să existe o legătură directă între acestea, nu putem trece cu vederea că în epoca bronzului, în această zonă, erau concentrate niște elite războinice, care au depus eforturi considerabile ca să își facă aceste mici ‘cetăți’. Același tip de elite ar fi putut să dețină și tezaurul descoperit în anii ’60”, a declarat Vasile Diaconu, arheologul implicat direct în cercetările din zona Rădeni.
Conform acestuia, două cești de aur din tezaurul de la Rădeni au fost expuse în cadrul expoziției de la Muzeul Drents din Assen, de unde, pe 25 ianuarie, au fost furate coiful de aur de la Coțofenești, datat în secolele V-IV î.Hr., și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia.
