Tribunalul București a respins cererea formulată de Ucraina pentru executarea silită a proprietăților pe care Rusia le deține în România, invocând un tratat al ONU. Decizia instanței nu este definitivă.
În prima etapă a procesului, justiția română a respins solicitarea Ucrainei de confiscare a bunurilor rusești din România, potrivit Profit. Într-o situație similară, justiția din Finlanda a adoptat o decizie contrară, permițând confiscarea activelor rusești.
Compania ucraineană de stat Naftogaz, alături de cinci dintre subsidiarele sale, a pierdut acest proces în primă instanță, prin care urmărea aplicarea în România a unei decizii a Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga. Decizia din 2023 obliga Federația Rusă să plătească Ucrainei despăgubiri de 5 miliarde de dolari pentru exproprierea activelor de gaze naturale din Crimeea, inclusiv a unor zăcăminte offshore din Marea Neagră, după anexarea peninsulei în martie 2014.
Naftogaz a obținut în decembrie 2023 recunoașterea hotărârii arbitrale de către instanțele din Marea Britanie și desfășoară proceduri similare în Statele Unite și în alte state.
Scopul este executarea silită a bunurilor deținute de Rusia în diferite jurisdicții pentru a obține despăgubirile impuse de Curtea Internațională de Arbitraj în aprilie 2023.
Recent, Ucraina a obținut o decizie favorabilă și în Finlanda, unde un tribunal a dispus confiscarea unor active rusești evaluate la câteva zeci de milioane de dolari.
Finlanda a aprobat executarea bunurilor Rusiei
Autoritățile din Helsinki au confirmat că vor pune în aplicare decizia judecătorească de confiscare a unor proprietăți rusești, stârnind nemulțumirea Moscovei, care a anunțat convocarea ambasadorului Finlandei la Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Ambasada Rusiei în Finlanda a informat că a primit o listă cu aproximativ 40 de proprietăți vizate, dintre care jumătate ar fi folosite în scopuri diplomatice.
În România, Ucraina a apelat la un birou de executori judecătorești, deschizând astfel o procedură de executare silită împotriva Federației Ruse, reprezentată în proces de Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției din Rusia.
Cu toate acestea, instanța de fond din România a respins cererea Ucrainei de confiscare a bunurilor rusești, argumentând că un tratat internațional, la care România este parte, interzice o astfel de acțiune. Este vorba despre Convenția Națiunilor Unite privind imunitățile de jurisdicție ale statelor și ale bunurilor acestora, adoptată la New York pe 2 decembrie 2004, semnată de România la 15 septembrie 2005 și ratificată prin Legea nr. 438/2006.
Tribunalul București a decis în favoarea Rusiei, invocând această convenție ONU, chiar dacă tratatul, deși a fost încheiat acum aproape 20 de ani, nu este încă în vigoare la nivel global, deoarece nu a fost ratificat de toate statele semnatare.
”Chiar dacă această Convenție nu a intrat în vigoare, instanța constată că România a ratificat Convenția, astfel că sunt acceptate prevederile acestei Convenții ca fiind obligatorii în cauză. Totodată, Curtea Internațională de Justiție a recunoscut caracterul cutumiar al imunității de executare care rezultă din imunitățile de jurisdicție ale statelor (…). În România, cutuma internațională este obligatorie și se aplică în dreptul intern în temeiul art. 10 din Constituție care stabilește că România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional”, se arată în motivarea deciziei de respingere a solicitării de executare silită a proprietăților din România ale Federației Ruse, formulată de Ucraina.
Naftogaz și subsidiarele sale au depus deja apel împotriva deciziei inițiale. Rămâne însă neclar ce active rusești din România ar putea fi vizate pentru executare silită în cazul unei hotărâri favorabile Ucrainei.
Conform unei analize media, Rusia deține în București un portofoliu de clădiri. În ceea ce privește participațiile la diverse companii, ar putea fi confiscate doar acelea aflate în posesia directă a instituțiilor și structurilor de stat rusești.
