Pe 21 mai, calendarul ortodox marchează prăznuirea Sfinților Împărați Constantin cel Mare și mama sa, Elena, personalități remarcabile pentru contribuția lor decisivă la recunoașterea și afirmarea creștinismului în Imperiul Roman. Supranumiți „întocmai cu apostolii”, aceștia sunt pomeniți cu respect pentru susținerea credinței creștine într-o epocă de transformări religioase și culturale majore.
În iconografie, cei doi apar adesea împreună, ținând între ei Sfânta Cruce – simbol al credinței și al jertfei lui Hristos.
Importanța religioasă a sărbătorii
Ziua de 21 mai este consacrată cinstirii celor doi sfinți care au avut un impact decisiv asupra libertății religioase în Imperiul Roman și asupra consolidării Bisericii creștine. Prin acțiunile lor, Europa a fost orientată spre valorile creștine, iar organizarea bisericii a cunoscut o dezvoltare instituțională esențială.
Sfântul Constantin cel Mare
În 313, împăratul Constantin a emis Edictul de la Milano, prin care a fost recunoscut oficial creștinismul, punând capăt persecuțiilor religioase. A sprijinit Biserica, a inițiat convocarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea în 325 și a impulsionat construcția de biserici. A mutat capitala imperiului la Bizanț, care a fost redenumită Constantinopol și a devenit un centru major al lumii creștine.
Sfânta Împărăteasă Elena
Mama împăratului, Elena, a fost o creștină cu profundă evlavie, considerată în tradiția ortodoxă „mama creștinilor”. A făcut un pelerinaj în Țara Sfântă și, conform tradiției, a descoperit lemnul Sfintei Cruci. Sub îndrumarea ei s-au ridicat biserici importante la Betleem și pe Muntele Măslinilor. A fost canonizată pentru viața sa exemplară și sprijinul constant oferit Bisericii.
Tradiții și obiceiuri românești de Sfinții Constantin și Elena
În tradiția populară, această zi este încărcată de obiceiuri legate de protejarea roadelor și a sănătății gospodăriei. Participarea la Sfânta Liturghie este încurajată, iar pentru cei care nu pot ajunge la biserică, se recomandă aprinderea unei lumânări acasă și tămâierea locuinței.
„Oamenii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie în ziua praznicului Sfinților Împărați Constantin și Elena, însă dacă acest lucru nu este posibil, recomandarea mea este ca, pe durata slujbei din biserică, cei de acasă să aprindă o lumânare și să tămâie casa. Aceste obiceiuri aduc bucurie sufletului” – a transmis Părintele Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București.
După această dată, în agricultură se consideră că nu mai există pericolul brumei, astfel că se pot planta fără grijă porumb, fasole și dovleac. În zonele rurale, se obișnuiește aprinderea de focuri pentru protejarea recoltelor și a gospodăriei.
Este o zi dedicată odihnei – munca în gospodărie sau pe câmp este evitată, fiind asociată cu riscul de ghinion sau pierderi agricole. În popor, este cunoscută și ca „Ziua Păsărilor de Pădure”; se crede că, dacă se muncește, păsările pot ataca recoltele, iar vița-de-vie ar putea avea de suferit.
În Oltenia și Muntenia, femeile împletesc cununi din flori și plante de leac, pe care le sfințesc la biserică și le păstrează în casă pentru protecție împotriva bolilor.
O zi pentru reculegere și cinstire
„Pentru că Sfânta Împărăteasă a descoperit Crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit, astăzi, în ziua praznicului, este bine să purtăm la gât un semn al Sfintei Cruci, o cruciuliță binecuvântată de preot. În ziua sărbătorii și cinstirii Sfinților Împărați, biserica recomandă să avem o atitudine creștină, să participăm la slujba sfântă și să fim pomeniți la Sfânta Liturghie. Este bine să trimitem un pomelnic la biserică și să ne gândim cu recunoștință la acești doi mari împărați care au schimbat cursul istoriei. Datorită lor, credința creștină a devenit și religie oficială de stat. Cinstirea Sfintei Cruci se datorează celor doi, iar Ei ne sunt nouă, oamenilor, modele de viețuire.” – a mai adăugat Părintele Gabriel Cazacu.
Bujorul – floarea protectoare a sărbătorii
În anumite regiuni ale României, bujorii sunt prezenți în mod tradițional în casele oamenilor pe 21 mai. Aceștia sunt simbol al armoniei și al protecției divine, iar aducerea florilor în locuință în această zi este percepută ca un gest de recunoștință, demnitate și evlavie.
Florile lunii mai sunt asociate cu renașterea naturii și cu protejarea gospodăriei, iar în contextul sărbătorii, prezența lor capătă o semnificație spirituală profundă.
