În perioada Războiului Rece, CIA și alte servicii de informații din lume s-au lovit de o mare dificultate: obținerea de date confidențiale din locuri inaccesibile spionilor. Într-o vreme în care tehnologia nu era încă suficient de dezvoltată, iar sateliții abia își făceau apariția, atenția s-a îndreptat către animale.
Acestea erau selectate fie pentru simțurile lor excepționale, fie pentru capacitatea de a trece neobservate. Totuși, două experimente au rămas în istorie: pisica spion din Operațiunea Acoustic Kitty și porumbeii agenți secreți din Operațiunile Columba și Tacana.
În anii ’60, CIA a inițiat un proiect îndrăzneț prin care o pisică urma să fie transformată într-un spion ideal. Printr-o operație de pionierat, i-au fost implantate un microfon în ureche, o baterie sub piele și o antenă ascunsă în blană.
Conform planului, „Acoustic Kitty” trebuia să se apropie de ținte și să redea conversațiile către agenți. În realitate, experimentul a eșuat, deoarece pisicile nu pot fi dresate să urmeze instrucțiuni, se abat ușor după porumbei, veverițe sau orice alt stimul.
Porumbeii, cei mai eficienți
Testele practice au confirmat nereușita. În loc să se dovedească un instrument de elită, pisica și-a impus independența, iar după cinci ani de încercări și 20 de milioane de dolari investiți, programul a fost abandonat.
O poveste des repetată afirmă că prima misiune a lui Acoustic Kitty s-ar fi încheiat tragic, după ce pisica ar fi fost lovită de un taxi la scurt timp după eliberarea de către agenți. Totuși, documentele oficiale CIA arată că animalul a supraviețuit, iar după extragerea dispozitivului a dus o viață obișnuită, conform relatării din National Geographic.
Spre deosebire de feline, porumbeii s-au dovedit extrem de eficienți în spionaj. În Primul și Al Doilea Război Mondial, au fost folosiți pentru a transporta mesaje peste liniile inamice. În anii ’70, CIA a trecut la o nouă strategie, montând camere miniaturale pe acești păsări, pentru a fotografia bazele sovietice. Calitatea imaginilor depășea chiar și performanțele sateliților disponibili atunci.
„Porumbeii pur și simplu nu atrag atenția”, susține David Welker, istoric CIA. „Sunt peste tot, așa că nimeni nu se gândește ciudat la un porumbel care zboară deasupra”.
