Lăsata Secului pentru Postul Paștelui reprezintă un moment deosebit în calendarul creștin-ortodox, marcând ultima zi în care credincioșii pot consuma alimente „de dulce” înainte de începerea Postului Mare. În anul 2025, această zi este sărbătorită pe 2 martie.
Această zi, cunoscută și sub numele de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, este bogată în tradiții și obiceiuri ce au rolul de a pregăti atât sufletește, cât și trupește credincioșii pentru perioada de post.
Potrivit calendarului ortodox, Lăsata Secului pentru Postul Paștelui 2025 are loc pe 2 martie, reprezentând ultima ocazie în care credincioșii pot consuma produse precum lactatele, ouăle și peștele înainte de începerea Postului Mare pe 3 martie. Acesta se va încheia pe 19 aprilie 2025. Postul Paștelui, cunoscut și drept Postul Mare, este cel mai lung și mai strict dintre cele patru mari posturi ale Bisericii Ortodoxe, având o durată de 48 de zile.
În săptămâna anterioară Lăsata Secului, denumită Săptămâna Albă, credincioșii renunță la carne, adoptând o alimentație bazată pe lactate, ouă și pește. Această etapă are rolul de a facilita trecerea treptată la restricțiile alimentare specifice postului, oferind organismului posibilitatea de a se adapta.
Lăsatul Secului este marcat de numeroase tradiții și obiceiuri care simbolizează începutul postului și sunt menite să aducă bunăstare în gospodării și comunități. Printre cele mai cunoscute practici se numără organizarea unei cine festive în familie, unde se servesc preparate tradiționale, precum sarmale, carne prăjită și plăcinte cu brânză sau fructe. Această masă are rolul de a consolida legăturile dintre membrii familiei și de a oferi un moment de bucurie înainte de perioada de abstinență.
Se aruncă resturile de mâncare
În regiunea Bărăganului, un obicei specific presupune strângerea tuturor oaselor și resturilor de mâncare într-o față de masă, care sunt aruncate spre răsărit a doua zi, însoțite de cuvintele:
„Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite.”
Se spune că această tradiție are rolul de a proteja culturile agricole de păsările dăunătoare.
În anumite zone, există obiceiul ca finii să meargă în vizită la nași, oferindu-le daruri precum o găină friptă, un colac mare sau o turtă și o sticlă de vin. Acest gest simbolizează respectul și recunoștința față de nași și contribuie la consolidarea relațiilor dintre familii. După oferirea darurilor, are loc o masă comună unde se servesc diverse bucate, inclusiv plăcinte cu struguri sau stafide, considerate simboluri ale prosperității și vigorii spirituale.
Urlalia și Hodăite, focurile ritualice
Un alt obicei popular este „Legarea grânelor”, practicat pentru a proteja recoltele de păsări și dăunători. În unele regiuni, oamenii aprind focuri ritualice în fața caselor, cunoscute sub denumiri precum „Urlalia” sau „Hodaite”, având rolul de a alunga spiritele rele și de a purifica spațiul înainte de începutul postului.
Lăsatul Secului este asociat și cu diverse superstiții și interdicții menite să asigure protecția și bunăstarea familiei și gospodăriei. Una dintre credințele cele mai răspândite susține că, în această zi, femeile nu trebuie să coasă, să toarcă sau să spele rufe, pentru a evita atragerea bolilor și necazurilor asupra familiei.
Se mai crede că împrumutarea obiectelor din gospodărie în această zi poate aduce ghinion, deoarece se consideră că astfel se „împrumută” și norocul și prosperitatea casei. Pentru a proteja recoltele de grindină și alte fenomene naturale dăunătoare, gospodinele obișnuiesc să așeze oalele cu gura în jos, ca o măsură de precauție împotriva pagubelor.
În anumite comunități, în seara de Lăsata Secului, tinerii aprind focuri mari în fața caselor și se adună în jurul acestora pentru a cânta și a dansa. Aceste focuri sunt considerate purificatoare și au rolul de a îndepărta spiritele rele, pregătind astfel întreaga comunitate pentru perioada postului ce urmează.



