Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea au fost comandanți în armata împăratului bizantin Teofil (829-842). În timpul asediului orașului Amoreea, situat în Galicia, Asia Mică, forțele musulmane i-au capturat și i-au luat în sclavie, alături de alți creștini.
În timp ce restul prizonierilor fie au fost vânduți ca sclavi, fie uciși, cei 42 de comandanți au fost închiși timp de șapte ani. Pe parcursul detenției, musulmanii au încercat să-i convingă să renunțe la credința creștină și să îmbrățișeze islamul.
Atunci când li s-a spus:
„Mohamed este adevăratul proroc, iar nu Hristos”
comandanții au răspuns cu o întrebare:
„Dacă doi oameni se ceartă pentru un ogor, iar unul are mulți martori care îi susțin dreptul de proprietate, iar celălalt nu are niciunul, cui i se cuvine pământul?”
La aceasta, conducătorii musulmani au admis:
„Fără îndoială, celui care are martori.”
În acel moment, prizonierii au continuat:
„Ați răspuns drept. Tot așa stau lucrurile și cu Hristos și Mohamed. Hristos are numeroși martori: prorocii Vechiului Testament, Moise, Ioan Botezătorul – pe care și voi îl recunoașteți și care a dat mărturie despre El. Mohamed, însă, nu are ca martor decât pe el însuși.”
Musulmanii au încercat apoi un alt argument, spunând:
„Credința noastră este mai adevărată decât a voastră, deoarece Dumnezeu ne-a dăruit biruință asupra creștinilor! Cele mai bogate ținuturi și cele mai mari imperii sunt ale noastre, iar supremația noastră arată că suntem pe calea cea dreaptă.”
Comandanții le-au răspuns fără ezitare:
„Dacă ar fi așa, atunci idolatriile egiptenilor, babilonienilor, grecilor, romanilor și închinarea la foc a perșilor ar fi fost adevăratele credințe, deoarece, la vremea lor, aceste popoare au dominat lumea. Este limpede că bogăția și puterea nu sunt dovezi ale adevărului unei credințe. Noi știm că Dumnezeu îngăduie uneori victoria creștinilor, iar alteori permite ca ei să fie subjugați, pentru ca, astfel, să-și vadă greșelile și să se curățească prin pocăință și credință adevărată.”
Rămânând neclintiți în fața amenințărilor și ispitelor, prizonierii au fost supuși la chinuri cumplite și, în cele din urmă, uciși, deoarece au refuzat să renunțe la credința în Hristos.
Troparul Sfinților 42 de Mucenici din Amoreea
„Dumnezeul nostru, că având puterea Ta pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
În această zi mai sunt pomeniți:
- Sfântul Cuvios Arcadiu;
- Sfântul Cuvios Isihiu;
- Sfântul Cuvios Maxim;
- Sfântul Mucenic Eufrosin;
- Aflarea cinstitei Cruci și a piroanelor de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare;
- Sfinții Iulian și Evul.
Mâine, pe 7 martie, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Episcopi din Cherson.
