Retragerea lui Napoleon Bonaparte și a Marii Armate din Rusia, în anul 1812, a reprezentat un moment de cotitură dramatic în istoria sa și în destinul imperiului pe care îl conducea. Evenimentul, soldat cu pierderea a aproximativ 300.000 de militari dintr-o forță inițială de aproape o jumătate de milion de oameni, a marcat începutul declinului dominației sale asupra Europei, potrivit relatării Reuters.
Un studiu recent, bazat pe analiza ADN-ului prelevat din dinții a 13 soldați francezi îngropați într-o groapă comună la Vilnius, în Lituania – oraș aflat pe traseul retragerii armatei – oferă o perspectivă mai amplă asupra suferințelor „Grande Armée”. Cercetătorii au identificat doi agenți patogeni necunoscuți anterior în acest context.
Identificarea bacteriilor responsabile de febra paratifoidă și de febra recurentă transmisă de păduchi confirmă, împreună cu cercetări anterioare, că printre soldați circulau mai multe infecții, în condițiile în care aceștia erau deja slăbiți de frig, foame și epuizare.
Cimitirul descoperit în Vilnius în anul 2001 conține rămășițele a între 2.000 și 3.000 de soldați din armata napoleoniană.
„Vilnius a fost un punct cheie pe ruta retragerii din 1812. Mulți soldați au sosit epuizați, înfometați și bolnavi. Au murit acolo într-un număr considerabil și au fost îngropați rapid, în gropi comune”, a explicat biologul și geneticianul Nicolas Rascovan, conducătorul unității de paleogenomică microbiană de la Institutul Pasteur din Paris și autorul principal al studiului publicat în jurnalul Current Biology.
„Frigul, foametea și tifosul au fost de mult timp evidențiate, însă rezultatele noastre arată că febra paratifoidă și febra recurentă transmisă de păduchi au fost, de asemenea, prezente și ar fi putut contribui la debilitate și mortalitate”, a adăugat Rascovan.
Febra paratifoidă se transmite de obicei prin apă sau alimente contaminate, provocând febră, dureri de cap și abdominale, tulburări digestive, slăbiciune și, uneori, erupții cutanate. Forma de febră recurentă identificată este transmisă de păduchii de corp și determină episoade repetate de febră mare, însoțite de dureri musculare și de cap.
Decese cauzate de febră tifoidă și febră recurentă
În urma testării, patru dintre cei 13 soldați au prezentat urme ale bacteriei care provoacă febra paratifoidă, iar alți doi – ale celei responsabile de febra recurentă. Simptomele celor două boli coincid cu descrierile istorice referitoare la suferințele din timpul retragerii.
Un alt studiu, publicat în 2006, analizase ADN-ul a 35 de soldați din același sit și descoperise agenții patogeni ai tifosului și febrei de tranșee, boli cu manifestări similare. În schimb, noua cercetare nu a identificat aceste două infecții.
Campania din Rusia, condusă de Napoleon în 1812, s-a încheiat cu un eșec: lipsa proviziilor, contraofensivele rusești și iarna extrem de aspră au forțat armata să se retragă.
Rezultatele recente adaugă profunzime relatărilor despre chinurile trupelor franceze, indicând că acestea s-au confruntat nu doar cu una sau două boli, ci cu o combinație complexă de infecții.
Cercetătorii subliniază că studiul nu determină amploarea exactă a răspândirii noilor agenți patogeni, dar contribuie la înțelegerea contextului medical al retragerii.
„ADN-ul străvechi ne permite să identificăm infecțiile, ceea ce nu pot face relatările bazate doar pe simptome. Co-apariția unor agenți patogeni cu moduri diferite de transmitere subliniază cât de precare erau condițiile sanitare”, a declarat Rascovan. „Studii viitoare, în mai multe locații, pe mai multe persoane, vor rafina peisajul bolilor din 1812”, a adăugat el.
Cercetarea demonstrează cum analiza ADN-ului antic oferă perspective noi asupra trecutului. „ADN-ul străvechi ne permite să testăm direct ipoteze istorice, adăugând dovezi ce pot confirma sau complica narațiunile clădite pe cronici și simptome”, a explicat Rascovan.
„Cu o autentificare atentă, genomica dezvăluie agenții patogeni care erau prezenți, cum au evoluat și persistat ei și cum s-au răspândit, ajutându-i pe istorici și pe oameni de știință să reconstruiască crize complexe, la o rezoluție mai mare”, a completat cercetătorul.
