Un studiu realizat de Departamentul de Cercetare din cadrul Blocului Național Sindical (BNS) subliniază că nivelul contribuțiilor sociale din România transformă fiscalitatea muncii într-una excesivă, având o pondere mai mare comparativ cu statele din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD).
Conform datelor centralizate la nivelul OECD, România ocupă locul 6 din 37 de economii studiate în ceea ce privește dimensiunea încasărilor din contribuții sociale față de veniturile fiscale. Contribuțiile sociale reprezintă 37,5% din toate încasările din venituri fiscale în România, comparativ cu o medie de 24,3% în statele OECD și aspirante la statutul de membre.
Structura disproporționată a contribuțiilor, raportată la încasările efective din impozite și taxe, se evidențiază și prin compararea încasărilor din taxe cu cele din contribuții sociale.
Astfel, în 2023, încasările din contribuțiile aplicate veniturilor salariale au fost:
- de 4 ori suma totală a încasărilor din impozitele pe salarii și pe venit;
- de 5,5 ori mai mari decât toate încasările din impozitul pe profit;
- de 1,5 ori mai mari decât suma totală a încasărilor din TVA.
Această situație indică o problemă structurală, iar datele din 2023 confirmă deficiențele structurii veniturilor din perioada 2018-2022. Anul 2018 a fost un moment crucial, deoarece contribuțiile obligatorii au fost transferate în întregime în sarcina angajaților, anterior fiind împărțite între angajator și angajat.
Impozitarea muncii în România se realizează în principal prin impozitul pe venit
În acest context, ideea că România beneficiază de o fiscalitate redusă (având o cotă de impozitare de 10% asupra veniturilor) este considerată iluzorie. Veniturile nete din muncă în România sunt inferioare celor din alte state care aplică cote superioare de impozitare (de exemplu, Polonia, cu cote de 0%, 12% și 32%). Astfel, pentru un venit brut similar, majoritatea angajaților din Polonia au un salariu net substanțial mai mare decât colegii lor din România.
Conform analizei BNS, impozitarea efectivă a veniturilor din muncă în România conduce la situația în care un salariat român primește în jur de 1.000 de Euro (1.009 Euro) dintr-un salariu mediu brut, în timp ce un angajat polonez, cu același venit brut, încasează 1.246,4 Euro (+23,5% mai mult comparativ cu impozitarea din România).
Românii nu pot economisi
Analiza arată că reținerile și contribuțiile obligatorii către stat din salariile angajaților au ajuns să reprezinte aproximativ 43% din câștigul salarial mediu brut, lăsând doar 57% ca sumă netă pentru salariați.
Impozitarea muncii în România se realizează în principal prin impozitul pe venit (cota de 10% aplicată veniturilor din salarii) și prin contribuțiile sociale obligatorii (25% pentru asigurări sociale și 10% pentru asigurările sociale de sănătate – ambele în sarcina angajatului, și 2,25% pentru contribuția asigurătorie pentru muncă – în sarcina angajatorului).
În contextul dezechilibrelor macroeconomice semnificative, în special cu privire la deficitul bugetar (estimarea agenției de rating S&P pentru 2024 este de 7,3%), o eventuală majorare a TVA-ului ar putea agrava și mai mult situația fiscalității excesive din România. Aceasta deoarece alocarea veniturilor din salarii arată că, după acoperirea cheltuielilor de subzistență, cea mai mare parte a veniturilor majorității salariaților este direcționată spre consum, nu spre economisire, din cauza nivelului scăzut al salariilor.
Analiza BNS arată că, în România, aproximativ 80% dintre lucrători sunt plătiți sub nivelul câștigului salarial mediu brut. În acest context, Blocul Național Sindical solicită Guvernului României să identifice soluții urgente pentru reducerea fiscalității pe muncă.
